ÎI SCRIU IERTĂRII - Silvia Urlih

Îmi pun adesea întrebări ,

mă răzvrătesc

 fără să știu.

Când mă-ntâlnesc cu nesfârșitul

îmi sunt păcatele uitate ?

Mai caut mult drumul pieptiș?

Mai rătăcesc mult în pustiu?

O să-mi redea iertarea , 
iertările-aruncate ?

O rog

 să-mi dea o veste,

 să știu că-s izbăvită,

să-mi spună ea,

iertarea,

că nu-s în necredință,

să-mi spună ea ,

 iertarea

că este mai umblată…

îmi dă un scaun odihnit la ea în locuință?

Mă rog

 iertării de milenii

să-mi fie ultimul voiaj,

o rog

să nu mă mai trimită pe ăst pământ

îndurerat,

îi scriu

 cu sânge în scrisoare

că viața mea poate-i e gaj,

o rog

 să nu-mi mai dăruiască

alte renașteri

 în  păcat.

Silvia Urlih 16.06.2013