Mi-s gândul vântului,
mi-s eu
îngămădită-n gând,
mi-e sufletul o cheie
din cartea nesemnată,
am rătăcit-o-n valuri
albe de pământ,
o caut…
o voi afla când voi
sfârși
cu a mea soartă.
Mi-s aer,
mi-s aerul din care mă
hrănesc,
l-am așezat
pe tava-n carea-m pus
și cheia,
m-am așezat la masă cu
aerul
și povestesc,
îi spun,
îmi spun că dincolo de
vânt,
de mine,
e scânteia.
Mi-s gânt pe vânt,
mi-s aer ,
mi-s pământ,
mi-s suflet încrustat
pe cer,
mi-s ploaie,
îmi sunt cuvânt,
cuvânt din duhul sfânt,
îmi sunt în rădăcină,
trestia ce crește
din noroaie.
Silvia Urlih 07.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu