HOȚUL DE ORE- Silvia Urlih

Mă zgârâie timpul,

mă coase

de ani,

viclean

mă privește de după cortină,

mă-mproașcă-n secunde ce-mi sunt

bolovani,

m-așează la masă

cu foamea-i haină.

Mă mângâie timpul

cu gheare

de hoț,

mă scrie-n statuie ,

m-aruncă

pe geam,

m-apasă cu clipe,

sunt…

uite, sunt boț

un boț de pământ …

cum eram,
când eram.

Îmi strânge în floare

anii ce-au fost,

mă toarnă-n albumul

cu ore

presate,

îmi caută-n el,

un nou

adăpost,

m-așează pe raftul

cu vieți adunate . 

Silvia Urlih 12.06.2013