ȘI AȘ MAI VREA… Silvia Urlih

Aș vrea

să nu mai fiu pustiu,

să nu mai strige în mine asfințitul,

aș vrea

amărăciunea

să n-o știu,

aș vrea

să mă-nfrățesc cu răsăritul !

Aș vrea

să mă respir din nou

pământ,

să dorm puțin

să mă trezesc iar mugur,

aș vrea

să fiu cu mine într-un gând ,

să mă renasc lăstar

să nu fiu singur.

Aș vrea

să fiu un nufăr alb în pajiști,

cu luna

soră să mă fac în zi cu ploaie,

aș vrea

să nu mai fiu floare pe miriști,

să fiu o trestie

ce viforul

no-ndoaie.

Și aș mai vrea…

o Doamne câte-aș vrea !

aș vrea

să-ți fiu lumina de sub pleoapă

să nu te ude gândul negândit,

să-ți fiu covor sub suflet 

fereastră în podea,

aș vrea

să-ți fiu copac

cu rodul pârguit.

Silvia Urlih 21.06.2013