M-AI ÎNVIAT CA SĂ MĂ STINGI - Silvia Urlih

Cu vocea susurând

mi-ai scos din inimă

venin,

m-ai înviat cu tine

când m-ai găsit

pe vânt,

eram frunză uscată ,

 eram mormânt

 sub crin,

m-ai strâns la piept

și mi-ai șoptit

că eu îți sunt descânt.

M-ai înviat cu viață

mi-ai curs ușor

prin vene,

luceafărul iubirii

tu

mi-ai aprins cu tine,

- e prea târziu...

dar tu mi-ai spus că mai e vreme,

că flacăra iubirii,

iubirea

o menține.

M-ai înviat,

mi-ai strâns cenușa-n legământ ,

m-ai desenat femeie,

mi-ai spus :

- Să nu mai plângi !

m-ai îmbrăcat în zâmbet,

dar 
azi

sunt iar mormânt,

căci tu m-ai înviat

ca iarăși

să mă stingi.  

Silvia Urlih 06.06.2013