NOU RĂSĂRIT - Silvia Urlih

Ochii palmelor mele,

crescuți

din câmpie,

îți desenează trupul

cu trupu-mi răscolit,

te scriu pe cer cu soare,

te sorb

cu frenezie,

să îmi rămâi pictat

pe sânul necosit.

Pleoapa buzelor mele,

scântei-n asfințit,

ți-acoperă tot trupul

se plimbă-n necernit,

te ning,

te plouă,

te șterg cu mir sfințit,

te cheamă lângă ele ,

să fim nou răsărit.

Cu părul meu

ca spicul

te învelesc în șoapte,

mirosul cărnii mele

te-mbată

în absint,

încătușați de lună,

uniți de dalba noapte,

uităm

că răsăritul

ne cheamă-n răsărit.

Silvia Urlih 02.06.2013