Stau iar
în fața unei file goale,
mă uit la ea …
privirea mi-e săracă,
mintea-mi pornește spre păduri agale ,
iar sufletul
s-a poticnit
de fruntea mea buimacă.
Am obosit
să fiu ce mi-e permis,
am obosit
să-mi pun clipa-n cuvinte…
eu am trăit ?
a fost doar vis ?
sufletul
nu-și mai aduce-aminte.
Cu viață peste viață am tot scris,
am pus
o soartă-ntreagă în album,
mă uit la poze,
nu-s încă la cuprins,
cum m-am trecut…
parcă-am fost fum.
Cu trupul vlăguit
mă culc ușor
pe viață…
încerc să-adorm,
dar nu-s în stare…
ce soartă…
ce amalgam,
parcă-s paiață,
ce cruce-am dus…..
a mea e oare ?!
Silvia Urlih - 28.06.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu