ÎNVĂȚ SĂ MĂ IERT - Silvia Urlih

Fost-am

copilul ploii din stele,

zâmbet trist fost-am  

și durere

zburat-am spre ploaie

alături de iele

lacrimă fost-am

pe-a fricii-adiere

Fost-am uitare

în durere-adunată ,

mireasa cernită

de soartă chemată

fost-am pustiu sub doruri  

umbrite,

singurătate ce-a ars în suflet,

fierbinte

Albastra privire , zburat-a bezmetic,

ascuns-a în lume a măștii-ntuneric

copilul urât desenat-a feeric,

pași rătăciți în negrul amnezic.

Măsurat-am în stele

a mea neputință,

scris-am în carte

a mea neștiință,

pierdut-am în timp

a mea necredință,

dar regăsit-am în îngeri

umila-mi ființă!

Invăț să iubesc,să trăiesc în iubire,

inima-mi e deschisă spre fericire.

învăț să trăiesc , să iubesc în trăire

căci sufletu-mi zboară spre nemurire.

Pe un șirag de raze

zbor spre lumină,

în fila albă

scriu

ce-o să vină,

cuvânt ,

viață,

soartă,

încă mă doare

dar învăț să mă iert , să trăiesc în iertare.
Silvia Urlih 15.06.2013