Cresc flori albastre
din luna
de sub deal,
sau poate luna
crește
din floarea de cais,
sau cerul se-odihnește-n oceanul
de opal,
sau poate amândouă
se contopesc
în vis.
E-atâta pace
și liniște
iar cerul răde-a neuitare,
e-atâta alb
iar norul ninge cu mușcate
peste noi,
uniți
de o petală,
legați de-ntinsa zare,
ne împletim
sub pătura
destinului în doi.
Pe norul stâng
mi-ai aranjat
un tron de-mpărăteasă,
m-ai încălțat cu stele,
mi-ai pus în păr
narcise,
mi-ai pus
pe tava vieții
sufletu-ți mătasă
și mi-ai tivit cu vise ,
visele ucise.
Silvia Urlih 03.06.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu