Am obosit
să zbor printre păduri uscate,
am obosit
să strâng vreascuri
pe care să le transform
în flacără,
am obosit
să fiu regina
ce-și hrănește matca,
am obosit
să zbor dincolo de nori
și
să mă întorc
fără de răsuflare
și
să mă uit
fără de glas,
la cer .
Până când Doamne,
atâta pădure fără pădure ?!
Până când Doamne,
atâta pădure fără verde ?!
Până când Doamne,
atâtea vreascuri
bune doar
de pus pe foc?!
Silvia Urlih - 20.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu