NU ȘTIU SĂ SCRIU - Silvia Urlih

Nu știu să scriu

cuvinte erudite,

nu știu să sciu

ce alții au mai scris,

eu scriu cu sufletul

cuvinte înrudite cu sufletul

ce încă mi-este vis.

Nu știu să scriu

cuvinte din povești,

nu știu să sciu

din vorbele știute,

eu scriu

din amintirile trecute,

eu scriu

din viață și

din trăirile avute.

Nu știu să scriu

ce alții au trăit,

nu știu să scriu

cuvinte tălmăcite,

eu scriu cu sufletul,

cu șoaptele șoptite,

eu scriu cuvinte din cartea mea

citite.

Nu știu să scriu

ce îmi dictează gândul,

nu scriu

ce mintea îmi ordonă-a scrie,

eu scriu

cu pana sângelui din vene,

scriu cu pădurea

ce toamna mi-o adie.

Nu știu să scriu

poeme de iubire,

iubire ce-n mințire

se ascunde,

eu scriu

despre iubirea ce-o visez

și mi-o doresc

în suflet a-mi pătrunde.

Scriu spovedanii

către Dumnezeu,

scriu să îmi scutur ploaia

din petale,

eu scriu

să-mi plângă sufletul pe ceruri,

scriu

să m-audă iarba

de pe vale.

Silvia Urlih 01.01.2018