Tu ești copacul
ce lacrima
îmi șterge,
ești ramurul
ce umărul mi-l dărui,
ești întregirea
ce către mine
merge,
îmi ești penelul
ce zidu-n mine
nărui.
Tu ești copacul
ce ramura-mi alină,
ești roua
ce se scurge
din zenit,
tu îmi ești foc
ce-n mine se anină,
îmi ești sămânța
ce a căzut
din infinit.
Tu ești copacul
ce-obrazul mi-l
cuprinzi,
în mine vrei
să semeni
rădăcini,
eu te-am primit
la mine-ntre oglinzi,
oglinda
cu-amintiri arunc-o
între spini.
Silvia Urlih 01.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu