SĂ NU LAȘI FLUTURII SĂ PLÂNGĂ - Silvia Urlih

Să nu-mi lași lacrima să curgă,

ajut-o să se ofilească,

să nu-mi lași pomul fără floare,

să nu îl tai din rădăcină,

să nu faci cuib de cuci în ramuri,

iubirea,

las-o să-nflorească,

să nu te joci de-a viața noastră,

căci

luna este fără vină.

Să nu-mi lași cerul fără stele,

iar soarele

nu mi-l umbri,

să nu stringi felinarul nopții

când somnul îmi va fi plecat,

să nu lași caii să alerge fără căpăstru

printre vii,

să nu lași fluturii să plângă,

căci plânsul

îți va fi păcat.

Să nu lași ploile s-alerge,

să nu lași soarele să plece,

să nu lași lumea să orbească de fericirea

ce mi-o dai,

să nu stingi flacăra ce arde,

cu  gheață

sau suflare rece ,

s-alungi pustiul dintre noi,

să fim ca îngerii

în rai.

Să nu laș floarea ca să plângă,

căci plânsul îți va fi izvor,

să nu o rupi din rădăcină,

durerea ei

te va durea,

să nu-i rupi frunza

și nici floarea

căci rana ei îți va fi dor.

să nu o scoți din lumea ei,

căci lacrima-i te va tăia.

 Silvia Urlih 24.01.2018