Mă-nvârt între două gânduri
ca-ntre două lumi pe care le cunosc,
trupul îmi umblă printre zile,
rotesc pământul între două nopți,
să-mi aflu aflarea.
Între două zări necaz am aruncat,
între două patimi
m-am tot căutat,
mi-am așezat trupul
în două cuiburi de păsări migratoare.
Între două valuri cânt
cu păcatele întregii lumi pe umeri,
pentru iubire.
Nu sunt mac rătăcit printre spice,
sunt lan de grâu nesecerat de ură.
Silvia Urlih - 19.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu