Sunt pelerin
pe drum cu
pietre,
pășesc pe
vârfuri,
îmi e teamă
să nu strivesc
covor
de fluturi,
să nu rănesc vreo
floare rară,
sădesc
magnolii peste
dealuri
să-mi fie darul
de la „vamă”
mi-e teamă
să nu-mi frâng
izvorul,
să nu-mi fiu
noaptea mea
din seară.
Sunt un străin
pe drum cu stele,
cobor
sau urc
pe stânci tăioase,
mă reîntorc la
mal de mare
cu valuri
să îmi spele rana,
adorm un pic în
câmp de maci,
mă-mbrac
în voaluri de
mătase,
mă-ndrept tăcută
către
„Poartă”…
sunt eu,
ești tu,
sau e
nirvana ?!
Silvia Urlih 25.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu