Sunt eu,
vioara care îţi cânta
în pragul înserării,
sunt primăvara
ce-ţi aduce zâmbet,
sunt şi stea
și lumină-n întuneric,
sunt soare-apus în nopţi
albastre.
Sunt eu ,
o lacrimă
pe care o sorbeai în palma caldă,
îmi tremurai sfios pe buze,
plouam
cu soare-n tine
când plângeam.
Sunt eu,
vioara,
te-adun în note
pe cântul sufletului
te-adun în gama inimii
și-ți cânt
a iubire.
Sunt eu
în amintirea ta.
Ți-ajunge melodia-n gând,
auzi strigătul arcușului,
te doare depărtarea,
auzi cum te strigă
lacrima sorții
în noaptea albastră ?
Silvia Urlih 08.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu