Îmi plânge pleoapa
de dorul tău,
iubite,
parfumul
îți mai dăinuie-n
odaie,
în jurul meu
stau toate
împietrite
iar sufletu-mi
pictează iar
pe foaie.
Izvoare s-au născut
și-au curs
spre nemurire,
fântâni de stele-albastre
s-au contopit
în doi,
ne-am îmbrăcat în lună
și-n soare-a strălucire,
când ne-am trezit
în zori
că suntem iară
noi.
Îmi plânge pleoapa
cu rouă
dulce-amară,
tu
i-ai gustat amarul
și dulcele iubirii,
m-apasă înserarea,
știi,
uite,
iar e seară,
o seară fără tine,
o seară-a întristării.
Silvia Urlih 03.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu