Ating
timid
un
sâmbure-nflorit,
îl
șterg
de
praful adunat de valuri înspumate,
îl
curăț
precum vinovatul fără vină
de
vinovățiile lumii,
mă-nclin
umil la vânt
să
nu mi-l spulbere
uraganul
gândurilor
înnegurate
de uri și orgolii.
Dospesc
un gând frumos,
rămas
uitat
în
sufletu-mi curat
și
nu mă duc
nici
în sus
și
nici în jos,
rămân
plutind în
Univers
,
dorind
un
sâmbure-nflorit
din
mine și
din
tine !
Silvia Urlih 15.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu