Când m-ai văzut,
eram în roșu îmbrăcată,
iar zâmbetul
mi-era strivit,
mătasea ce curgea pe mine,
era de fapt sânge-nghețat,
râdeam,
zâmbeam,
dar eram falsă,
căci sufletul mi-era tivit
de mii de spini ce mă-nțepau
și îmi rodeau
trupul uzat.
Eram în roșu îmbrăcată,
eram
un trup ce sângera,
pe chipul meu luceau luceferi,
luceferi
fără de lucire,
disimulam a fericire
și debordam,
însă,
eram,
eram o falsă îmbrăcare,
era doar dorul
de iubire.
Eram în roșu îmbrăcată,
iar roșul
mi-ascundea durerea,
te așteptam ca pe-un altar
la care
să mă rog plângând,
prin plânsul meu
doream s-alung și roșul,
dar
și amăgirea,
voiam să mă dezbraci de mine,
voiam și vreau…
o fi doar gând ??!
Silvia Urlih 13.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu