În mine,
stau înveliți în mantii rubinii,
munți
și câmpii
și fluvii
și izvoare pietruite.
În mine și-a făcut loc,
lumea,
cu șerpuirile
și labirinturile
vieții ei.
Viețuiesc între marginile trupului
și-n fântâna
gândului meu
cu izvoare de trăire.
Mă adăp când mi-e sete,
mănânc când mi-e foame
și,
din când în când
cobor în lume,
în lumea lor,
rea,
dar,
rămân în lumea mea
cu rădăcini înrădăcinate
în lumina din miez de pământ
cu iz
de viață.
Silvia Urlih 13.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu