Sunt
doar un punct în univers,
sunt bob
prin firul de nisip,
s-a-ntors clepsidra
şi-am picat
cristal de lacrimă albastră,
sunt fir de praf
din fruntea arsă
a aştrilor pierduţi
prin neguri,
sunt frunză albă ce-a căzut,
din pomul
cu păcat de trup.
Sunt lampa lunii,
luminez,
ulei de visuri
ard în ea,
parfum de trandafir
îmi sunt,
ce plouă rouă
de iubire,
sunt praful stelelor ce-au ars,
sunt colb de lună
scuturat
de valul mărilor albastre,
îmi sunt copil
la sân de fluviu.
Sunt vad
şi apa din visări,
mă scurg pe albia-nserări,
îmi curg izvor
din visul meu
pe vadul roşu din amurg,
sunt crâng
cu cetine-n amurg,
renasc
și nasc dintre izvoare,
sunt mac
uitat de vijelii
ce nu se rupe
când îl doare.
Silvia Urlih 16.01.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu