VIAȚA ÎȚI MAI DĂ O VESTE - Silvia Urlih

Ești aluatul dragostei,

dospit în pântec

ca-n altar,

ești praful ars

de seva dulce

a dulcelui

ce ți-l dorești,

ești frunză verde-ngălbenită

ce ai primit de ieri un dar,

ești strop de lacrimă-mpietrită

în ani

de prebegii cerești.

Ești fir de iarbă

rupt de soartă

în mii de stele căzătoare,

ești însetat de primăvară

și floarea

ei înmiresmată,

ești creanga vremii

ce se-adună

în pumn de dor

ce încă doare,

ești prea flămând de nouă viață,

o viață-n tine înrămată.

Pe creanga vieții prinsă-n tine

mai prinzi o frunză

încă verde,

în inima ce-ți bate-n piept

rescrii cu teamă

o poveste,

te uiți în spate și te temi,

dar, uite,

nimeni nu te vede,

privește-n față și zâmbește,

căci

viața îți mai dă o veste.
Silvia Urlih 08.01.2018