Nu mai am timp
să răstorn anotimpul,
am obosit
să brăzdez înc-un an,
am obosit
să mă lupt cu timpul
ascuns în trupul de castan.
Nu mai am timp…
clipa se stinge,
clepsidra se scurge,
nisipul se cerne ,
curg gânduri ,
nimic nu le-ajunge
în fuga lor prin ape terne.
Nu mai am timp
să m-ascund în secunde
nu mai am timp
să rătăcesc,
timpul mă vede,
mă vede oriunde,
mă scoală din somnul
pământesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu