La
început,
am
fost cuvântul vremilor aride,
la
început
cu
vorbe grele m-am jucat,
eram
în
zorii dimineților timide,
un
prunc
un
omuleț plăpând, neașteptat.
Pe
vremea când
doar
scrijeleam cuvinte,
eram
un fulg,
ușoară
ca un vis nescris,
scoteam
din frunze veștede
aducerile-aminte
ascunse
–adânc
de gând în norul meu din vis.
Eram
în vis
o
mică floare părăsită,
eram
în fața casei mele
stâncă
mută,
vorbeam
cu gândul
din
ceața neumbrită,
vorbeam
de vremea mea
din
ziua nenăscută.
La
începutul vremilor
din
timp venite,
eram
un gând…
doar
un surâs nescris,
cu
zâmbete și dans am scris
în
cărți cernite
cuvinte
dornice…
și
am ieșit
și
m-am născut
din
vechi abis.
Silvia Urlih 25.05.2012
Silvia Urlih 25.05.2012
Din vechi abis un înger se ridicâ
RăspundețiȘtergereSă împlineasc visul ne-mplinit...
Va fi de-a lungull vieţii o verigă,
Din lanţul dezlegării ce-atâta l-a rănit.
Pupicei,Byuta,inger ratacit!