PLÂNG LUMÂNĂRILE

Plâng lumânările o dată cu tine , pelerinule

Se-nmoaie sub greutatea păcatelor tale

Lacrimi de foc se scurg , luându-ți dorurile

Îzvorul sfânt ,descătușează înlănțuirea-n zale.

Plâng lumânările, se topesc sub păcate

Curg râuri de lacrimi, izvorând din izvor

Cu inima grea vii, îți iei crucea –n spate

Lași locului sfânt plânsul pictat în pridvor.

Plâng lumânările, se-nmoaie, se scurg

Cu  focul lor izvorul sufletului îl spală

Vii din dimineață, pornești spre amurg

Fără dureri, suferință, lacrimi, sau boală.

Plâng lumânările cu lacrima din tine

Tu te purifici prin rugăciuni adânci

Lanțul durerilor nu te - or mai ține

Căci focul din ele rămâne uitat între stânci.

                                                                                    

Plâng lumânările pe struna inimii frânte

Tu, călătorule, vii , pleci… de fericire plângi….

Lasă-ți durerea, lasă-ți aripa să cânte

Pornește spre viață , nu te opri.Ai să învingi !     

(Sursa de inspirație-La izvorul tămădurii-Arsenie Boca)

Silvia Bya