Cu humă de
cer
m-ai plămădit…
din sete
și foame
și greu,
mi-ai
arătat norul zugrăvit,
de ape
pictate
în curcubeu.
Mi-ai dat
o stea
și lumină,
în apă
și foc
m-ai
contopit,
apa mă
arde
iar focul
m-alină,
și mă desparte
de gândul
robit.
Sub focul vieții
sunt rob,
apa mă rupe
și cad,
sunt paiul
din spice,
sunt bob,
sunt sângele
frunzei
când ard.
Mă prind
de speranță
și zbor…
spre albul
luminii
tot fug,
doruri mă
cheamă
mă dor…
și fug
de lacrima
de pe rug.
Silvia Urlih 09.05.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu