PETALA VISĂRII

În bratele Tale sunt floarea ce plânge-n tăcere

În brațele Tale durerea mă arde cu lacrimi,

Mă doare …viața mi-ai pus la presare     

Mă doare, ajută-mă, ajută-mă să uit de patimi.

În bratele Tale polenul se scurge–n clipită

E verde și negru și alb în juru-mi , demult

Vreau să fiu vie , să nu mai fiu biciuită

Să ies, să fug,  să uit de-al vieții tumult.

Mă văd , vechea mărgea din oceanul de sticlă

Pe valuri plutind spre imensul abis 

In juru-mi e negru, e o perdea de pâclă

Ajută-mă să mă trezesc, ajută-mă s-ajung la vis.

În mâna Ta mi-e sufletul floare rănită

În mâna Ta se scurge alene seva uitării

Pe chipul meu inima-i tristă, părăsită

Dar în privire se așterne petala visării.

Scrisă la 2,40, noaptea de dinaintea întâlnirii cu Arsenie Boca 17/05/2012

Silvia Bya Urlih