Mă lupt cu orele...
cu clipa...
stau dezgolit
în oceanul pustiu,
valul uitării îmi unge aripa,
învăț să trăiesc...
să fiu
și să știu.
Mă lupt cu clipa
cu mine mă lupt,
nu las secunda
să-mi dea amurgitul,
arunc între alge tot
ce e rupt
și merg în tandem
cu ursitul.
Mă lupt cu sufletul înspăimântat,
rog țărmul
să-mi șteargă
frica din frică,
să merg înainte,
să fac ce mi-e dat,
să simt lumina
din ciobul de sticlă.
Silvia Urlih 10.05.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu