DE S-AR PUTEA clip

De s-ar putea,
cu aripi de speranță
să șterg din soartă
norii trecători
cu tine să trezesc la viață
anii ce-au fost,
cu anii viitori.
De s-ar putea ,
cu fluturii în joc
să zbor
deasupra ploilor trecute
să îi spun timpului
să stea pe loc
soarta s-o schimb
pe negândite.
De s-ar putea,
să fac un pas
spre nemurire,
să uit de mine
și de nori,
poate aș aduna în doi a ta privire
și timpul meu
l-aș arunca în flori.
În mâna ta aș vrea să fiu
un strop
din soarta
ce mi-a fost aleasă
aș vrea să uit
de-al meu pustiu
cu tine prin iubire
să mă-ntorc..."acasă"
Silvia Bya Urlih

ULTIMUL MEU BAL clip

Te văd copilă ,alergi despletită,

Dansezi cu speranța, de mână mă iei,

Alergi surâzând prin iarba cosită,

Ai fluturi în zâmbet ,în ochi, flori de tei.

Te văd copilă cum alergi desculță,

Tălpile-ți nu ating tristețea dintre punți

În toamnă te-mbraci , iubirea te-nalță

Plutești peste timp ,spre anii cărunți.

Copilă, natura moartă în tine-a renăscut

Și ierni și veri s-au strâns ca să rămână…

Alergi spre timpul ce-l credeai pierdut,

În toamna mea, să –mi torni țărână.

Te simt copilă în toamna mea venind

În zborul lor ,prea multe anotimpuri te-au albit

În gând, mai pui o clipă peste clipă, poposind,

Pe trupul meu ce stă pe crucea  vieții ,obosit.

Te văd copilă, vii către mine surâzând

Clepsidra rece te așteaptă trist la mal

Mă cauți printre clipe și îmi spui șoptind

Că mă întâmpini , la ultimul meu bal.

 Silvia Bya Urlih

FEERIA VIEȚII clip

Viața-mi propune să-i fiu iubită,
Și-mi place dansu-i feeric.
Eu  îi răspund, privind-o grăbită,
Alerg în dansu-ți  himeric.

Viața-mi propune o provocare,
Și-mi place cântu-i dramatic.
Eu îi răspund privind-o-n urcare,
Îți cânt îngere enigmatic.

Viața-mi propune să joc primul rol,
Si-mi place-al ei zbor printre stele.
Eu îi răspund că-n  acest capitol,
Cu drag voi pluti printre ele.

Viața-mi propune să- opresc timpu-n loc,
Și-mi place al dansului timp.
Eu îi răspund plutind pe- al ei  joc,
Aștept al vieții-anotimp.
Silvia Bya Urlih

ACCEPTARE clip

LUMINA SUFLETULUI- Silvia Urlih

În noaptea mea din univers 

mă rătăcesc,

dinspre apus

o lumânare

strigă-n asfințit

lumină să îi dau

din rai împărătesc,

s-aprind iubirea-n suflet,

cât

încă n-am murit.

În flacăra luminii

privesc ca-ntr-o oglindă,

mă văd copila naivă

croită din pământ,

alerg cu ea

timpul

să nu ne prindă…

dar mă împiedic

de zbor

și îl descânt.

Îmi arde lumânarea torță-n suflet,

caut un râu

să-mi spele

asfințitul,

găsesc o lacrimă

iar

plânsul ei din zâmbet,

îmi umple viața

și-mi pregătește

răsăritul.

Silvia Urlih 27.09.2012

PRIMĂVARA DIN TOAMNĂ - Silvia Urlih

Îmi cântă-n suflet cerul

dintre ceruri,

mă mângâie pe creștet

zăpezile din munți,

în inimă

mi se aprinde

lumina din pământuri,

mă-ntinerește vântul

cu pașii lui cărunți.

Mi-e trupul plămădit

din zâmbet și iar zâmbet,

din goana lui prin mine

o clipă se oprește,

îmi ia tristețea

ce o rostea privirea

cu un scâncet

și-mi spune

că timpul meu întinerește.

Știu că sunt

toamnă–n primăvară

și sunt soare,

că mugurii răsar

și înfloresc un asfințit,

că sunt o clipă trecătoare

în răsăritul toamnei

ce peste mine

a venit.

Silvia Urlih 26.09.2012

LUMINA UNUI GÂND Silvia Urlih

Din  sufletul cerului

picură neîncetat  

lacrimile prafului de iubire,

care se împletesc

cu ale mele gânduri

ce vor să spargă

zăgazul trupului,

să scuture de pe aripile

chinuitului meu suflet

praful întunericului

din mine.

Se pierd în plânset norii

peste aripile ființei mele

peste gânduri,

peste simțiri,

peste lacrimile mele

ce vor să ducă spre apus

negura păcatului,

a tristeții,

a neânțelegerii

și a neiubirii

din mine.

Prin praful de stele,

de soare, de lumină,

îmi strig sufletul

ce-și caută numele

în sângele mării ,

în inima grâului,

în rădăcina râului…

Alerg în întuneric,

prin lumină,

spre lumina iubirii

din mine.

Silvia Urlih 24.09.2012

AȘTEPT - Silvia Urlih

Mai sunt cuvinte

pe care vreau să mi le spui,

cuvinte ce le-ai  spus

dar

ai tăcut,

focul ce l-ai aprins

aș vrea să-mi mistui,

să stingi cu mângâieri

tăcerea

din sufletul meu mut.

Aștept

să-mi spui

cuvintele pe care nu le-ai spus,

aștept

să-mi mângâi lacrima cu stele,

aștept

să-mi vindeci sufletul…

să meregm spre apus,

cu focul

și gândurile mele .

Aștept

s-aud  cuvinte

ce ar putea să-mi spună,

că m-ai iubit

că încă mă iubești,

că vrei să ne mutăm în colț de lună

că niciodată nu mă părăsești.

Aștept

să-mi spui cuvinte

ce cu al lor balsam

ar vindeca un sufletul rătăcit…

încă aștept,

răbdare încă am

să vii din infinit,

să-mi spui cuvinte tandre ,

de alint.

Silvia Urlih 22.09.2012

RODUL ADEVĂRULUI - Silvia Urlih

M-am rupt din timp,

călătoresc în sâmbure,

îmi caut miezul trupului

prin vers,

din suflet vreau să ies,

din apa tulbure

ce mă aruncă

dincolo de  univers.

Mă rătăcesc

în jumătatea dintre lumi,

mă regăsesc ades

în roșul mărului,

mă însoțesc cu zborul

printre eterice furtuni

să-mi încolțească-n sânge,

rodul adevărului.

În poarta vetrei mele din destin,

mai stau s-aștept

venirea timpului,

în fața crezului divin

cu fruntea mă închin,

mă rog

să mă întorc

la casa Domnului.

Silvia Urlih 22.09.2012

CHIP CIOBIT - Silvia Urlih

Simt ciobul ce-mi zgârie chipul,

Masca mă arde , mă îngroapă…..

Să fie vântul, viața, sau gândul,

Ce anii  în suflet mi-i sapă !?

                 

Nisipul îmi arde privirea,

Albastrul mi-l fierbe –n suferință,

Mă-nec în lacrima ce-mi dă miruirea,

Mă-ndrept prin lacrimă, spre credință.

Pustie și seacă , privesc  în oglindă…

Sufletul  vede un chip marmorat,

O mască ce vrea să se desprindă

De chipul ciobit, de timpuri brăzdat.

Silvia Urlih 21.09.2012

IUBIRE- Silvia Urlih

Mi-am căutat adăpost

într-n strop de ploaie,

și m-am ascuns

în strălucirea lui.

Mi-am căutat adăpost

în lacrima sorții,

și m-am ascuns

în lacrima iubirii.

Mi-am căutat iubirea

în lumina sfântă,

m-am ascuns

în fața fricii

și am pornit

pe drumul luminii

spre flacăra iubirii

din mine.

  Silvia Urlih 17.09.2012

ÎN VERDE INFINIT - Silvia Urlih

Ce tulbur mi-e trecutul,

alunecos pământ…

ce greu m-am lepădat de iarnă…

cu mine făcut-am

sacru legământ,

lacrima să las,

iubire să-mi cearnă.

Ce grea e larma

liniștii tăcute

ce violet pământul din descântec !

cânt astăzi

lumii să asculte

cântul tăcut

ce plânge-n al meu cântec.

Ce minunat e visul

ce –n suflet viu mă poartă,

ce alb mi-e zborul spre zenit,

cândva trăiam

în inima mea moartă,

azi liniștea-mi zidesc  

în verde infinit.

 Silvia Urlih 17.09.2012

DIN VIAȚĂ MĂ AUD - Silvia Urlih

Îmi cântă-n taină

un gând nedeslușit,

e cântecul

de lebădă-obosită,

eu îl aud

și îi văd mersu-ncetinit…

îmi iau gândul de mână

și mergem spre steaua mult dorită.

Se cerne–n infinit prin clipă

gândul pe nisip,

clepsidra vieții mele

în mine se îngroapă,

dar vocile pădurii vin

din anotimp,

să –mi cânte-n suflet

când ziua o dezgroapă.

Se-mbracă-n rădăcină

frunza îngălbenită….
revine-n  primăvară,

în verdele ei crud,
din frunza ofilită ,

din clipa mea strivită,
prin rădăcină ,

din viață mă aud!

 Silvia Urlih 16.09.2012

ÎN VIAȚĂ MĂ ASCUND Silvia Urlih

Aripi de îngeri

mă-ndeamnă spre visare,

o pagină din cartea vieții

mai întorc,

vântul mă duce

cu viața trecătoare,

lăsând în urmă gânduri

ce se-ntorc.

Pe gândul meu

cu aripi de tumult,

în zbor de vânt

spre-a mea murire,

am șters cu inima,

 negrul din trecut

și -am colorat în alb,

clipa spre izbăvire.

În pomul vieții

uscat de neștiință,

azi ,

visele se împletesc în rădăcină.

în suflet

îmi cresc flori de lămâiță

cu palma sufletului,

mă caut în lumină.

Se-mbracă frunzele

în crengi de soare….

renaște  primăvara

din verdele ei crud

cu pumnii strânși de-nlăcrimare ,

din rădăcini ,

în viață mă ascund!

Silvia Urlih 11.09.2012

IARNĂ SĂ NU FIM - Silvia Urlih

La răscrucea dintre timpuri,

când clipele

se pierd în umbră de trifoi,

viața se stinge-ncet

în nori

pe câmpuri,

se pierde-n anii

ce nu mai vin

cu noi.

În dimineața primăverii

suntem

copii ce plâng

la piept de mamă,

la sânul ei

am vrea

s-ascundem,

tot ceea ce în viață,

e-mbălsămat

de teamă.

În toamna vieții  

zilele

le prindem

în joc de iele-nșelător,

sub frunze sângerii

visăm

să-aprindem,

cu noaptea lumii,

al gândurilor nor.

Când plânge peste noi

și-apunem,

iar sânul mamii

nu îl mai simțim,

un chip de busuioc

în palme

strângem,

în fum de iarnă,

iarnă

să nu fim.

Silvia Urlih 11.09.2012

DAȚI-MI IARĂ DIMINEAȚA ! - Silvia Urlih

Flori de nufăr,

flori de nuferi,

ce doiniți tăcut

în șoapte,

faceți ca cei doi luceferi

să se întâlnească-n noapte,

faceți

ca luna plăpândă

cu mine

să se-odihnească

și cu raza-i tremurândă

sufletu-mi

să-l oblojească,

faceți

ca soarele mării

să ascundă în lumină,

șoapta din durerea serii

ce se tânguie-n surdină.

Flori de nuferi

albi ca zorii

ce tăcut

mă ascultați,

dați-mi balada viorii

să cânt anilor uitați,

flori de nuferi

din amurg

ce aveți în voi noblețea,

zilele-mi încet

se scrug…

dați-mi iară tinerețea!

faceți voi

nuferi ai verii,

să mă însoțesc

cu viața,

luați cu voi

amarul serii,

dați-mi iară dimineața !

 Silvia Urlih 11.09.2012