DIN VIAȚĂ MĂ AUD - Silvia Urlih

Îmi cântă-n taină

un gând nedeslușit,

e cântecul

de lebădă-obosită,

eu îl aud

și îi văd mersu-ncetinit…

îmi iau gândul de mână

și mergem spre steaua mult dorită.

Se cerne–n infinit prin clipă

gândul pe nisip,

clepsidra vieții mele

în mine se îngroapă,

dar vocile pădurii vin

din anotimp,

să –mi cânte-n suflet

când ziua o dezgroapă.

Se-mbracă-n rădăcină

frunza îngălbenită….
revine-n  primăvară,

în verdele ei crud,
din frunza ofilită ,

din clipa mea strivită,
prin rădăcină ,

din viață mă aud!

 Silvia Urlih 16.09.2012