Aș vrea,
un strop de
suflet pur să-mi fiu,
să cânt în
floarea din cenușa vieții,
să nu mai caut
oază în pustiu,
să fiu un
curcubeu al dimineții.
Aș vrea,
în suflet viața
să doinească,
să-mi cânte lin
chitările măiestre,
să mă pictez în
cartea mea cerească,
iubirea ce-am
primit la naștere, să-mi fie zestre.
Aș vrea,
în aripi albe
să mă-mbrac,
să pot zbura
spre ne-ntinatul cer senin,
cu sufletul din
mine, în suflet să mă-mpac,
să fie-al meu
și doar al meu, în anii care vin.
Aș vrea,
în viforul din
suflet,
un strop de
viață-n viață să-mi sădesc,
cununi de
tinerețe să îmi pun pe creștet,
și aș mai vrea,
să uit că azi…
îmbătrânesc.
Silvia Urlih 01.09.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu