M-am rupt din timp,
călătoresc în sâmbure,
îmi caut miezul trupului
prin vers,
din suflet vreau să ies,
din apa tulbure
ce mă aruncă
dincolo de
univers.
Mă rătăcesc
în jumătatea dintre lumi,
mă regăsesc ades
în roșul mărului,
mă însoțesc cu zborul
printre eterice furtuni
să-mi încolțească-n sânge,
rodul adevărului.
În poarta vetrei mele din destin,
mai stau s-aștept
venirea timpului,
în fața crezului divin
cu fruntea mă închin,
mă rog
să mă întorc
la casa Domnului.
Silvia Urlih 22.09.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu