ULTIMUL MEU BAL- Silvia Urlih

Te văd copilă ,

cum alergi despletită,

dansezi cu speranța,

de mână mă iei,

alergi surâzând

prin iarba cosită,

ai fluturi în zâmbet ,

în ochi,

flori de tei.

Te văd copilă

cum alergi desculță,

tălpile-ți nu ating tristețea

dintre punți

în toamnă te-mbraci ,

iubirea te-nalță

plutești peste timp ,

spre anii cărunți.

Tu ai crescut copilă,

natura moartă în tine-a renăscut

și ierni și veri

s-au strâns ca să rămână…

alergi spre timpul

ce-l credeai pierdut,

în iarna  mea,

să –mi torni țărână.

Te simt copilă

în toamna mea venind,

în zborul lor ,

prea multe anotimpuri te-au albit,

în gând mai pui o clipă peste clipă

poposind,

pe trupul meu ce stă pe crucea  vieții ,

obosit.

Te văd copilă,

vii către mine surâzând,

clepsidra rece

te-așteaptă lângă mal,

mă cauți printre clipe

și îmi spui șoptind,

că mă întâmpini ,

la ultimul meu bal.

 Silvia Urlih 07.09.2012