Flori de nufăr,
flori de nuferi,
ce doiniți tăcut
în șoapte,
faceți ca cei doi luceferi
să se întâlnească-n noapte,
faceți
ca luna plăpândă
cu mine
să se-odihnească
și cu raza-i tremurândă
sufletu-mi
să-l oblojească,
faceți
ca soarele mării
să ascundă în lumină,
șoapta din durerea serii
ce se tânguie-n surdină.
Flori de nuferi
albi ca zorii
ce tăcut
mă ascultați,
dați-mi balada viorii
să cânt anilor uitați,
flori de nuferi
din amurg
ce aveți în voi noblețea,
zilele-mi încet
se scrug…
dați-mi iară tinerețea!
faceți voi
nuferi ai verii,
să mă însoțesc
cu viața,
luați cu voi
amarul serii,
dați-mi iară dimineața !
Silvia Urlih 11.09.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu