LUMINA UNUI GÂND Silvia Urlih

Din  sufletul cerului

picură neîncetat  

lacrimile prafului de iubire,

care se împletesc

cu ale mele gânduri

ce vor să spargă

zăgazul trupului,

să scuture de pe aripile

chinuitului meu suflet

praful întunericului

din mine.

Se pierd în plânset norii

peste aripile ființei mele

peste gânduri,

peste simțiri,

peste lacrimile mele

ce vor să ducă spre apus

negura păcatului,

a tristeții,

a neânțelegerii

și a neiubirii

din mine.

Prin praful de stele,

de soare, de lumină,

îmi strig sufletul

ce-și caută numele

în sângele mării ,

în inima grâului,

în rădăcina râului…

Alerg în întuneric,

prin lumină,

spre lumina iubirii

din mine.

Silvia Urlih 24.09.2012