MI-AM ADUS PĂDUREA-N CASĂ - Silvia Urlih

Mi-am adus pădurea-n casă…

am chemat-o

și-a venit,

mi-a adus cu ea verdeața,

mlădierea dimineții,

a venit să îmi dezmiedre

trupul veșted,

obosit,

să îmi dea din haina ei

veșnicia tinereții.

Mi-am adus pădurea-n casă,

cântecul

și veselia,

a venit cu primăvara

și cu mierlele cântând,

sufletul i-am pus în ramuri ,

ea mi-a dat copilăria,

mă privește de pe masă

și mă leagănă,

zâmbind.

Mi-am adus pădurea-n casă

frunzele-i sunt

peste tot,

ramuri

flori

alb și verdeață…

o pășesc

și-i simt răcoarea,

simt cum tălpile-mi desfată ,

mă dezbrac și-n ea înot,

să mă spăl de întuneric

leacul ei

să-mi dea

vigoarea.

Silvia Urlih - 31.05.2013