SUFLETE-ADORMITE - Silvia Urlih

În urme ne-mplinite

v-ascudeți trena vieții,

vă doare prelungirea,

vă doare-ngenunchierea,

zburați

precum cocorii

ce-și caută aflarea

și-și strigă întristarea

că nu sunt

lângă stol.

Sunteți

haine ce merg

până-n capăt de drum,

legați de umbre moarte,

vă vreți uniți

pe veci,

oftați-vă trăitul,

căci drumul e calvar,

n-aveți curaj de zbor,

aveți aripi de lemn.

Sunt

haine care stau

pe umeraș de suflet,

își caută în suflet

sufletul lor pierdut,

nu au

curaj să spere,

nu vor

să-și știe zborul,

sunt haine atârnate pe suflete-adormite.

Trupul e doar haina care îmbracă sufletul.

Nu purta haine prea strâmte, dar nici prea largi.

Silvia Urlih 30.08.2017

TE-AI NĂSCUT LUMINĂ-NTREAGĂ - Silvia Urlih

Te-ai născut lumină-ntreagă,

dar ai pâlpâit

o clipă,

ai ajuns un trup ciuntit

care-și caută întregul,

mergi spre capătul de drum,

dar

te vezi ursuz și  slut,

nu îți mai găsești sfințitul

ce-ai avut

la început.

Ești

o inimă ce-și bate ora ei

spre asfințit,

îți lipsește întregirea,

ești o ușă încuiată,

ai pierdut cheia pe drum,

ai deschide

să vezi cerul,

cauți ușa,

n-o găsești,

zidul e de neclintit.

Urmele îți merg în cerc,

te învârți în loc

și speri,

amețești în căutarea întregirii

ce-ai pierdut,

te-nvârtești precum pământul care-și caută

lumina,

cauți

drumul ce-ai avut

la născarea

de-nceput.

Te-ai născut lumină-ntreagă. Nu muri lumină stinsă !

Silvia Urlih = 30.08.2017

IMAGINEA DIN GÂND - Silvia Urlih

Îți sunt

imaginea din gând,

visezi să-ți răcoresc căruntul,

m-așezi la masa ta din suflet,

m-ademenești cu dulci cuvinte,

îmi simți

aroma trupului,

freamăt ca spuma valului,

servim imaginar iubirea,

eu o vreau toată,

tu,

bucăți.

Pictezi

cu pensula tabloul iubirilor de neînvins,

eu

sunt modelul tău din gând,

tu

ești artistul amator,

mă-mbraci în curcubeu de vise,

pe deget

îmi pictezi inel,

mă vezi o zână în castel,

dar

mă pictezi în văluri negre.

Mă vezi codana din povești,

alerg

prin lanul plin de maci,

mă vezi

prințesa ta pe veci,

mă vezi

dormind pe brațul tău,

tu mă visezi regina nopții,

dar

mâna-ți tremură o clipă,

cu pensula plină de negru

m-ai șters din visul tău din vis.

Visul rămâne doar vis, dacă nu știi să-l transpui în realitate.

Silvia Urlih 28.08.2017

NU POȚI FI DEZRĂDĂCINAT - Silvia Urlih

Sunt

ca trestia pe mal,

malul e în mine,

bate crivățul prin suflet

și-mi apleacă trupul ,

bat

izvoare ce s-au rupt

din adânci suspine,

bate

soarele-n privire,

să-mi picteze chipul.

Sunt

ca râul de mătase,

alunec ușor,

mă strecor pe mal de suflet,

sufletul

mi-e zeu,

sunt

ca pasărea măiastră,

mă ridic

și zbor,

rădăcina mi-e înfiptă în pământul meu.

Sunt

ca râul care crește,

râu-l rup în două,

trupul

ce mi-l bate vântul,

nu-l las să se rupă,

sunt

ca jocul frunzelor fremătând

de rouă,

sunt

dorința gândului ce-ar vea să erupă.

Fii trestie care nu se lasă ruptă de greutățile vieții.

Dacă rădăcina ți-e bine înfiptă în pământul tău,

nici un uragan nu te poate dezrădăcina.

Silvia Urlih - 27.08.2017

FEMEI și femei…Silvia Urlih

Câte femei pe-acest pământ !

Câte sunt florile-n câmpie,

și-apleacă floarea rușinos

sub raza lunii-n adormire,

culori,

parfumuri,

zâmbet,

farmec,

le sunt…

c-așa le e să fie,

se mlădie pe câmp cu miriști,

sunt ori scaieți,

ori sunt lucire.

Sunt flori ce își revarsă trupul

în cântec fals

fără de cântec,

parfumul lor simți că te-adoarme,

le sorbi vrăjit,

fără să simți,

simți

cum în ceruri te ridică,

ești vraja

din al lor descântec,

nu vezi cum mrejele te cheamă,

te simți mințit

și te tot minți.

Frumoase sunt ca zâna bună,

dar

vraja lor

îți e otravă,

parfumul lor îți este vin,

iar

vinul te îmbată lin,

de ți-este buzunarul plin,

ți se oferă dar

pe tavă,

de ți-este buzunarul gol,

paharul ți-este

doar pelin.

Sunt FEMEI și femei…ai grijă ce alegi

s-ar putea să te îmbeți cu pelinul mințirii.

Silvia Urlih 26.08.2017

GÂNDUL DIN GÂND - Silvia Urlih

O iubire-amăgitoare

și-a croit drum

către suflet,

printr-o rază de privire

ți-a intrat sfioasă-n gând,

a-nceput a crește

zveltă

și-a făcut lăcaș în tine

și-a tăiat fereastră-n trup

printre cărămizi

de vis.

O imagine creată

din imagini ce se sting

precum

vântul printre plete,

sufletul ți-au răvășit,

întinzi mâna s-o atingi

dincolo

de geamul nopții,

o cuprinzi cu brațul lunii

și-o adopți

în gândul tău.

E puterea gândului,

ce-și croiește drum

spre tine,

sunt visări de neatins,

pași

prin cioburile vieții,

plouă ore și secunde,

frânt e

geamul timpului,

reveria ți-a creat pod în

gândul tău din gând.

Visele pot deveni realitate.

Silvia Urlih 25.08.2017

DE VORBĂ CU IUBIREA - Silvia Urlih

Mi-am pus la gânduri lacăt,

iar cheile le-am aruncat.

Mi-am lăsat sufletul să bântuie pe drumul înserării.

Se plimbă printre amintiri.

Răstoarnă imagini,

repictează tablouri,

reclădește castele,

reconstituie filme,

încearcă să unească piesele unui puzzle.

Privesc prin geamul vieții cu ochi din cerul minții

și văd o femeie zgribulită în miez de vară.

Stă singură, în gerul verii.

Cine ești ? o întreb

Sunt iubirea ! răspunde ea.

De ce m-ați lăsat să tremur în gerul verii de afară ?!

De ce sunteți orbi

și nu vedeți că în locul meu

ați înscăunat regină pe ea,

minciuna ?

Vă mințiți și mințiți .

Nu vă judec,

nu vă cert,

nu cer nimic,

doar mă dăruiesc vouă.

Lăsați-mă în casa voastră.

Sunt

ca și sufletul din voi,

răul îl amestec

cu fărâme din trupul meu,

iar el,

devine iubire.

Nu ucideți iubirea din voi !

Silvia Urlih 24.08.2017

EȘTI NIMIC FĂRĂ IUBIRE - Silvia Urlih

Unele porți,

încuie în fortăreața minții,

cu

lacătele violenței cuvintelor,

iubirea.

Unele porți ,

încuie în grădina gândului

unde ar putea viețui

flori multicolore,

iubirea.

Unele flori,

își sângerează petalele albe

pe covoare de mesteceni

răpuși de furtuna

faptelor lor distructive,
ucigându-și
iubirea.

Unii copaci

își caută rătăcirea

în propria lor vină
și rămân fără suflet 
și fără
iubire.

Maci

atacați de crengi uscate,

continuă să viețuiască,
iubind.

Macii albaștri,

aleg

să moară

în picioare,
iubind.

Unii copaci,

aleg să moară,

striviți de cizmele orgoliului,

 în închisoarea inimii lor
unde și-au încuiat
iubirea.

Își plânge pădurea mestecenilor uscați,

regatul

văduvit de 
iubire.

Ești un mare nimic fără iubire 
de semeni, 
fără iubire de sine,
ești nimic fără iubire !

Silvia Urlih 20.08.2017

MUGURII IUBIRII - Silvia Urlih

În noaptea ce-a rămas

la tine-n gând,

am fost doar visul ce-ai visat,

dar,

l-ai gonit și

a plecat…

a fost o noapte

în care

ne-am adunat în răsărit

dar răsăritul a asfințit

înainte de a răsări.

În noaptea ta

te-am întrebat,

vom fi

un noi ?

Ești noaptea

ce-a rămas infirmă,

fără noi,

ești noaptea

ce-a rămas în noapte

fără mine,

ești noapte,

doar o noapte orfană,

fără nopți,

ești noapte fără tine,

fără mine,

fără noi.

Am fost în noaptea ta,

o primăvară pură

ce muguri de iubire

a înflorit

în tine,

tu ai strivit

sub tâmpla minții,

cu marea ta micime,

o primăvară

ce și-a dorit

să înflorească iar

mugurii iubirii în tine.

Cu vorbe goale ai ofilit mugurii iubirii.

Silvia Urlih - 19.08.2017

MÂNGÂIE-MI SUFLETUL - Silvia Urlih

Doamne...

nu mă încerca

mai mult decât pot duce,

nu mă abandona,

nu-mi pune pe umeri

greutăţi peste puterile mele,

întinde-Ţi Mâna

şi

arată-mi DRUMUL.

Ajută-mă să văd că încă pot merge,

chiar dacă nu mai pot zbura,

arată-mi lumina,

chiar dacă

întunericul mă înconjoară. ...

vindecă Tu,

acolo unde alții mă rănesc.

Mângâie-mi sufletul

gârbovit

de întrebări

şi

nerăspunsuri,

revarsă peste mine

pacea

dătătoare de viaţă.

Rămâi Stânca mea,

de care să-mi ancorez

iubirea,

visele și speranţele,

dă-mi puterea de a găsi putere 
și curajul

de a merge mai departe

pe drumul ales de mine,

sau ... de Tine.

Amin !

Silvia Urlih 19.08.2017