NU POȚI FI DEZRĂDĂCINAT - Silvia Urlih

Sunt

ca trestia pe mal,

malul e în mine,

bate crivățul prin suflet

și-mi apleacă trupul ,

bat

izvoare ce s-au rupt

din adânci suspine,

bate

soarele-n privire,

să-mi picteze chipul.

Sunt

ca râul de mătase,

alunec ușor,

mă strecor pe mal de suflet,

sufletul

mi-e zeu,

sunt

ca pasărea măiastră,

mă ridic

și zbor,

rădăcina mi-e înfiptă în pământul meu.

Sunt

ca râul care crește,

râu-l rup în două,

trupul

ce mi-l bate vântul,

nu-l las să se rupă,

sunt

ca jocul frunzelor fremătând

de rouă,

sunt

dorința gândului ce-ar vea să erupă.

Fii trestie care nu se lasă ruptă de greutățile vieții.

Dacă rădăcina ți-e bine înfiptă în pământul tău,

nici un uragan nu te poate dezrădăcina.

Silvia Urlih - 27.08.2017