M-am născut
pană din aripă de înger,
dar
în zborul meu prin timp şi vreme,
am strâns în marame de visări
noroi,
prea mult noroi
aruncat de pala uraganului.
În lungi,
prea lungi amurguri,
m-au sărutat pe frunte buze negre,
pictate
din când în când
de petale de flori albe.
Am fost aruncată pe pământ,
pană neagră
din înger rătăcit
de cer.
Am fost
boală maturității,
am fost bucată de pământ
brăzdată de soare,
am fost glas de tunet
în mulțimi nemulțumite de ei înșiși,
am fost fulger și tunet
crescut din aripi de fulg de nea,
am fost
înger și demon,
am fost durere
căreia i-a crescut aripi din flacăra morții,
am fost copac
căruia i s-a frânt lăstarul cu lanțul nedreptății.
Am fost…
dar sunt.
Cine sunt ?
Ce sunt ?
Silvia Urlih 15.08.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu