Te-ai născut
lumină-ntreagă,
dar ai pâlpâit
o clipă,
ai ajuns un trup
ciuntit
care-și caută
întregul,
mergi spre capătul de
drum,
dar
te vezi ursuz și slut,
nu îți mai găsești
sfințitul
ce-ai avut
la început.
Ești
o inimă ce-și bate ora
ei
spre asfințit,
îți lipsește
întregirea,
ești o ușă încuiată,
ai pierdut cheia pe
drum,
ai deschide
să vezi cerul,
cauți ușa,
n-o găsești,
zidul e de neclintit.
Urmele îți merg în
cerc,
te învârți în loc
și speri,
amețești în căutarea
întregirii
ce-ai pierdut,
te-nvârtești precum
pământul care-și caută
lumina,
cauți
drumul ce-ai avut
la născarea
de-nceput.
Te-ai născut lumină-ntreagă.
Nu muri lumină stinsă !
Silvia Urlih = 30.08.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu