Sub oaza frunții,
mor grădinile cu flori,
mor florile iubirii,
sângerează-n vene ura
spinului
ce sfârtecă
privire de căprioară.
Mă dor grădinile ce mor
sub crucea propriilor alegeri,
mă doare floarea
care-și plânge verdele pierdut,
mă doare durerea lumii,
mă doare spinul ce sângerează a pierdere,
mă dor grădinile ce mor
și floarea care-și plânge
petala dorului
ce-o doare.
Mă doare durerea celui ce suferă în tăcere.
Mi-am aflat menirea.
Silvia Urlih 18.08.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu