AM TRAIT SI N-AM STIUT

Versuri scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, mica mânăstire condusă de părintele-călugăr David.

AM TRAIT SI N-AM STIUT

Un lung tren ne pare viaţa,  

Ne trezim în el mergând  

Fără să ne dăm, noi, seama 

Unde ne-am suit şi când. 

Fericirile sunt halte 

Unde stăm cât un minut 

Până bine ne dăm seama 

Sună, pleacă, a trecut. 

Iar durerile sunt staţii 

Lungi, de nu se mai sfârşesc 

Şi în ciuda noastră parcă 

Tot mai multe se ivesc; 

Arzători de nerăbdare 

Înainte tot privim, 

Să ajungem mai degrabă 

La vreo ţintă ce-o dorim; 

Ne trec zilele, trec anii, 

Clipe scumpe şi dureri, 

Noi trăim hrăniţi de visuri 

Şi-nsetaţi după plăceri. 

Mulţi copii voioşi se urcă,

Câţi în drum n-am întâlnit; 

Iar câte un bătrân coboară 

Trist şi frânt sau istovit. 

Vine-odată însă vremea  

Să ne coborâm şi noi 

Ce n-am da atunci o clipa 

Sa ne-ntoarcem înapoi? 

Dar pe când, privind în urmă 

Plângem timpul ce-a trecut, 

Sună goarne VEŞNICIEI:

"Am trăit şi n-am ştiut"