ARIPĂ DE INGER

ARIPĂ DE ÎNGER

Privesc soarta de departe

în bătaia vântului,

și colind în tinerețe,

să-mi cânt toamna

 sinelui.

Închid ochii și în minte

mă revăd din nou

copil,

îngerul să mă alinte

cu aripa-i de safir.

Am ajuns

în toamna vieții,

spiritul  

îmi e rebel…

dar plâng anii tinereții,

suflet

cu blestem în el…

Aripă de înger tandru

ce mi-ai arătat

lumină,

stele,

floare ,

coriandru

presărat-ai în surdină.

Eu,

 te-am auzit pe tine

îngere al meu

din stele,

mi-ai luat multe suspine,

mi-ai luat din dor,

durere.

Suflet chinuit de jale

ce-ai plutit prin apa sorții,

zbori spre astre ancestrale,

deschide zăgazul porții!

Ești acum

rază de soare,

îngeri,

zâne te alină,

suflet

cu multă candoare,

inima-ți

nu mai suspină.

Doamne…f

ost-am eu copil ?

Fost-am eu…

sau al meu vis?

Îngeri vin încet,

tiptil

și-mi șoptesc…

tu ai decis !!!