În linistea noptii ,o stea îmi zâmbeste
E steaua sufletului , ce mă privește
E steaua mea , ce pe mine mă cheamă
Mă ia, mă învelește, mă spală de teamă.
Privesc către ea , eu mâna-i întind
Ea mă cuprinde, spre mine sclipind,
Și tremurînd, îmi iau zborul pe-o scară,
Mă-ndrept către ea , spre mine ea zboară
O simt și-o ating,spre mine privește
O mangâi cu lacrimi, cu inima-mi rece
Aș vrea să o fur și iubire să-mi fie
În nopțile lungi să-mi fie……. făclie.
O simt și-o ating,spre mine privește
O mangâi cu lacrimi, cu inima-mi rece
Aș vrea să o fur și iubire să-mi fie
În nopțile lungi să-mi fie……. făclie.
Steluța rămâne , sclipește, dispare
Cu ochii-o petrec,în drumu-i spre soare.
Cu plânsul rămân, îmbrăcată-n aramă
Ce dor mi-e de tine, ce jale te cheamă!
Atunci în tăcere încep să mă sting
Te caut în șoapte ,te chem și te strig
Prea multă noapte-i , durere, candoare
Iar steaua promisă-i ,o stea căzătoare.
Privesc către tine, steluță arzâdă
Te chem lângă mine,steluță plăpândă
Ce tristă maă simt,ce dor, ce însingurare
Mi-e steaua promisă,o stea căzătoare.
Silvia Bya
Atunci în tăcere încep să mă sting
Te caut în șoapte ,te chem și te strig
Prea multă noapte-i , durere, candoare
Iar steaua promisă-i ,o stea căzătoare.
Privesc către tine, steluță arzâdă
Te chem lângă mine,steluță plăpândă
Ce tristă maă simt,ce dor, ce însingurare
Mi-e steaua promisă,o stea căzătoare.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu