Mi-aduc aminte de vremile trecute,
Copilărie rece,acră,ce mă –ntristă…..
Mi- aduc aminte de anii iernii crude,
Mi- aduc aminte de anii iernii crude,
Copil cu mamă..,fără mamă…
,tristă.
Ce dor de mamă mângâindu-mi chipul!!!
Ce dor de mamă mângâindu-mi chipul!!!
Ce dor de tată alintându-mi iarna !!!!
Ce dor de anii verii alinându-mi
trupul !!!
Pe viața mea pierdută ,nisip
cearnă.
Adolescență,unde ești? Pe care
unde?
Pe unde-ai fost?și unde te-am
pierdut?
In pomi, în floare,unde te-ai
ascunde?
In cerul acru, roșu cu soare
abătut .
Tu…tinerețe ? pe unde- ai
umblat ?
Prin ce coclauri te-ai ascuns?
În ce unghere?
Eu te-am pierdut,în cerul verde
și uscat
Si nu te regăsesc cu nici o
priveghere.
Mireasă neagră a durerii,în
albul diafan,
Mi-am pus inelul marilor
neliniști,
Am împletit din lacrimile-mi un
caftan
De sânge, de chin, în câmp cu
miriști.
Off….., amăruie viață cum te-ai
scris,
Pe fila cărții mele dureroase…..
Am strâns volume-întregi de
vechi abis
Pe aripa însângerate-i ierni geroase.
Dar vine vremea verii mele-n
alb încins
Și vreau să cresc un lotus în
grădină
Dar știu că astăzi nu-i un vis
închis
Știu azi, că mâine viața e senină.
de Silvia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu