Tu ai venit acum,
când obosisem
de atâta asfințit,
când trupul mi-era gol și pustiit…
tu ai venit
când trupul mi-era gol și pustiit…
tu ai venit
în asfinţitul zorilor de zi,
când nu speram
c-o să răsar
când vii.
Tu ai venit
acum când totu-mi pare-așa firesc
cu dragostea în dragoste
cu dragostea în dragoste
să mă-nsoțesc,
și nu vreau lacrimi
și nu vreau lacrimi
de dor
şi deznădejdi
și nu vreau patimi ,
desfrâu
şi clipe seci,
nu vreau acum
nu vreau acum
când te-am găsit,
să pleci,
nu vreau
nu vreau
să îţi sărut buzele reci
Nu vreau
să m-amăgeşti,
să mă petreci,
nu vreau ,
nu vreau
să minţi şi-n iarnă să mă-neci.
Şi da,
de câte vreme aştept să te găsesc,
și câtă dragoste
eu pot să-ţi dăruiesc,
de câte secole te-aștept
și te doresc
și da,
iubirea mea te cheamă din abis,
sufletul meu te caută în vis,
și da,
de multe veacuri eu,
dragul meu …
te iubesc !
Silvia Urlih 12.06.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu