Fost-am copilul ploii din stele,
Zâmbet trist fost-am , și durere.
Zburat-am spre ploaie alături de yele
Lacrimă fost-am pe-a fricii-adiere.
Suflet pustiu al durerii plecate,
Mireasa cernită a sorții chemate.
Rochie neagră-a miresii cernite,
Singurătate ce arde în suflet, fierbinte
Albastră privire zburat-ai bezmetic,
Ascunsa-i de lume a măștii întuneric
Fir de nisip desenat-ai feeric,
Pierdut-ai pașii în negrul amnezic.
Măsurat-am în stele a mea neputință,
In cartea deschisă a mea neștiință,
Pierdut-am în timp a mea necredință,
Regăsit-am în îngeri a mea ființa!
Invăț să iubesc,să trăiesc în iubire,
Inima-mi e deschisă spre fericire.
Învăț să trăiesc ,să iubesc în trăire
Sufletu-mi zboară spre nemurire.
Într-un șirag de raze zbor către soare,
Intr-o filă de carte scriu cu ardoare,
Destin , viață, soartă, încă mai doare
Învăț să culeg roua din floare.
De Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu