Împletită cu-al meu chin,
nu vedeam lumina albă,
soarele și-al lui senin,
luna, galbenă și dalbă.
Mă trăgeau dureri în valuri,
suferința m-afunda,
nu vedeam visul din daruri,
lacrima mă scufunda.
Am zburat printre rechini,
înotând prin zări albastre,
am cântat printre castani,
am dansat pe albe astre.
Mi-a fost frică, am strigat
dar am reușit să ies,
sufletul l-am descuiat,
zarea verde am ales.
Astăzi eu plutesc spre stele
de credința m-am legat,
doruri, gânduri și-alte rele
pe cărare le-am uitat.
Ei, ce-atunci mi-au dorit răul,
acum plâng în locul meu,
iar eu zbor,plutesc cu dorul
visului spre Dumnezeu .
Jubilez acum deasupra
mării negre din abis
îngerul mi-a dat aripa
e cu mine , nu în vis !
Silvia Bya Urlih
Multumesc, Alberto !
RăspundețiȘtergere