Ce
triste-s florile de tei
pe-aleea
goală
și
pustie…
de
ce nu vii tu
să
îmi iei
dorul
din
noaptea argintie ?
Sub
crengile pline de flori
miresmele
mă
amețesc
dorul
de tine-mi dă fiori
în
gând
cu
tine
când
pășesc.
Sunt
florile de tei al vieții vals
ce
l-am dansat
sub
ploaia nopții…
dansez
cu tine
vechiul
dans
înlănțuită-n
amurgitul sorții.
Ce
triste-s florile de tei…
parfumul
lor
plânge-n
tăcere…
iubirea
ce-am
lăsat-o pe alei
și
în mireasma
florilor
din
adiere.
Silvia Urlih 09.06.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu