Calc norii
unul câte unul spre Poartă…
spre Marea Poartă ce așteaptă
s-o pășesc,
gândul spre infinit mă poartă,
spre veșnicia
din cer împărătesc.
Urc,
treaptă după treaptă
nor după nor,
poarta din mine
se deschide în gând,
îngerii-mi cântă,
mă prind cu ei în zbor,
sufletu-mi urcă,
cu greu de mine
mă desprind.
Urc...
treptele din mine
se deschid…
las jos trecutul,
cu mine urc iertarea….
ușa uitării în uitare
o închid…
în trupu-mi obosit
sădesc
iubirea.
Urc,
una câte una ,
treaptă cu treaptă…
perdeaua de lumină
se desparte…
urc,
acolo unde dreptatea
este dreaptă,
acolo unde,
iubirea din iubire
mă așteaptă.
Silvia Urlih 09.06.2012
buna draga mea, am obs k ti-ai inchis contul de pe fb...mi-a parut rau...chiar as fi vrut sa tinem in vreun fel legatura....o zi buna sa ai!!!
RăspundețiȘtergereUrc,treptele iubirii far·de lacrimi
RăspundețiȘtergerePrin clipele festre catre timp...
Curg rauri de iubire si de patimi
Lasand in urma,tomnatec anotimp.
Pupicei Byuta,Mi-am permis sa-ti las cateva randuri in continuarea poeziei tale;te sarut pe suflet!